Şi râd şi aruncă epitete spre el! Uităm să privim omul şi preferăm să-l cunoaştem prin metoda facilă, aceea de a lua de bun rezumatul spus nouă de un intermediar. Dacă toţi am fi perceput identic fiecare lucru arătat, ar fi fost firesc să se întâmple aşa, dar uite că nu e, iar asta pentru că noi suntem oameni. Mă rog, cei mai mulţi dintre noi sunt oameni, iar cei ce sunt, mai mult ca sigur văd o persoană în cu totul altfel decât o vede aproapele lui, plus că se şi raportează diferit la ea.

Şi râd şi spun că e în mocirlă, ba chiar îi place acolo şi deseori o caută! De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Cumva ochiul tău e curat?

Şi se făcea că lucrează pentru că arhitectul îi cerea asta! Pamfletul a ajuns să fie pamfletat, iar pamfletarul luat în râs. Caietul i-a fost ars, iar de frunte i s-a lipit eticheta: Poetul ce nu compune poezii!

Creatura sa a intrat în uitare, iar spiritul său în întunericul cel negru! Uite că avea dreptate Hristos când spunea ” [...] nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. ”

Cântec de inimă albastră

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
“icoană cu picioare lungi”

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fîn mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit

Varianta audio: