Tag Archives: teologie

Sunt trei mari forme ale cunoaşterii: teologică, filosofică și ştiinţifică. Ele pot lucra doar împreună!

by Ionuț Puerava on February 7, 2012 in Evenimente urbane, Teologie urbana

Predarea religiei în şcoală și cuprinderea ei în curricula gimnazială şi liceală, face inevitabilă întâlnirea datelor şi teoriilor ştiinţifice cu discursul religios şi cu cel filosofic.

Așa că, în ultimii ani, în Romania s-au desfăşurat mai multe programe prin care s-a încercat promovarea dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă, dar subiectul rămâne încă insuficient cunoscut la nivelul societăţii româneşti.*

Un exemplu în acest sens îl reprezintă desfăşurarea, începând cu anul 2007, a Simpozionului Naţional privind dialogul dintre Teologie, Filosofie şi Ştiinţă, care a adunat un număr important de profesori din spaţiul universitar românesc, sau editarea, în colaborare cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a publicaţiei “Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science”.

Între ştiinţă şi religie nu există conflicte, atât timp cât ambele sunt bine interpretate. Dar din păcate, în lumea modernă, lucrurile s-au cam complicat, în sensul că, dacă vorbim despre cele trei mari forme ale cunoaşterii – teologică, filosofică, ştiinţifică – putem spune că au devenit străine una de alta. De aceea, este firesc să ne întrebăm în ce măsură ele pot comunica din nou, dar nu într-un mod formal şi instituţional, ci într-o manieră reală, concretă, la un nivel mai profund.

Marii oameni de ştiinţă, marii cosmologi consideră că legile care guvernează tot ceea ce ne înconjoară au fost gândite de Dumnezeu în aşa-numita condiţie iniţială, înaintea naşterii Universului, iar ştiinţa nu face altceva decât să descopere, pas cu pas, aceste legi.

Dacă vorbim de garanţia existenţei lui Dumnezeu din perspectiva omului de ştiinţă, ea este dată de perfecţiunea şi de extraordinara coerenţă care există între toate procesele cosmice în Univers. Iar marii oameni de ştiinţă nu se sfiesc să afirme că această perfecţiune este opera Creatorului.

prof. univ. dr. Gelu Bourceanu

Dialogul Religie – Filosofie – Ştiinţă este reluat în acest an, sub egida Patriarhiei Române şi prin intermediul unui proiect finanţat de Fundaţia John Templeton, din SUA, fundaţie care susţine munca de cercetare din cadrul universităţilor de top din întreaga lume şi încurajează dialogul între oameni de ştiinţă şi teologi, în abordarea “Marilor Întrebări” în disciplinele specifice de cercetare.

________________________

*printre motive ar fi tabloidizarea presei

Read full story • Comments { 0 }

Steaua de la Betleem – Ce spune știința?

by Ionuț Puerava on December 15, 2011 in Evenimente urbane, Mituri urbane, Teologie urbana

Oamenii de știință au susținut trei ipoteze în cazul stelei din Betleem: cometă, stea nouă sau nova și conjuncție a unor planete.

Niciuna dintre izvoarele cunoscute și tradițiile păstrate, nu menționează însă nimic despre o cometă sau o stea nouă în lumea mediteraneeană, în jurul anului 1 d. Hr. Doar ultima ipoteză a fost confirmată ca fiind posibilă în contextul spațio-temporal evanghelic.

Aceasta a fost emisă la anul 1606 de cunoscutul astronom Johannes Kepler. Oamenii de știință au văzut deopotrivă în această ipoteză cheia problemei privind anul nașterii Mântuitorului.

După Kepler, steaua magilor a fost de fapt aspectul pe care l-a luat pentru observatorul de pe Pământ o triplă conjuncție a planetelor Jupiter și Saturn în constelația Peștilor: aliniate una peste alta, cele două planete, având în fundal constelația Peștilor, dădeau impresia unei stele cu o strălucire aparte.

Conjuncțiile simple ale celor două planete sunt destul de dese. O triplă conjuncție se produce însă la intervale de sute de ani. Ori, așa cum a stabilit Kepler, o astfel de triplă conjuncție – și încă perfect vizibilă, mai ales pentru observatorii din Orientul Apropiat – a avut loc în anul 7 î. Hr. Ea a avut trei maxime (adică trei perioade de maximă stralucire): la 23 mai, la 3 octombrie și la 4 decembrie. De altfel, o inscripție cuneiformă pe o tabliță de lut ars, provenind de la școala astronomică din Sippur, lângă Babilon, confirmă faptul că “steaua” magilor a fost observată vreme de 5 luni în anul 7 î. Hr.

Kepler a presupus că magii, fiind astrologi (cititori în stele) din Babilon, au observat această triplă conjuncție de la bun început. A doua maximă, cea din octombrie, i-a determinat să pornească imediat la drum în căutarea Celui a Cărui naștere o vestea “steaua”. Au plecat, deci, din Babilon la începutul lui octombrie și, după o călătorie de aproximativ o luna și jumătate, au sosit la Ierusalim. Reapariția “stelei”, pe când magii tocmai plecaseră de la Irod (Matei cap. 2, v. 9-l0), ar fi fost de fapt a treia maximă, cea din 4 decembrie, a triplei conjuncții amintite.

Ipoteza lui Kepler a făcut adepți nu numai printre astronomi, ci și printre teologi, care consideră că anul 7 înaintea erei creștine este, de altfel, o dată perfect verosimilă pentru evenimentul Nașterii Domnului. Astfel, Hristos s-ar fi născut cândva între anii 7-5 înaintea erei creștine.

Trebuie să ținem seama însă de faptul că tot ceea ce susține Kepler rămâne totuși o simplă ipoteză.

Read full story • Comments { 2 }

Christos Yannaras – Contra religiei

by Ionuț Puerava on November 16, 2011 in Cultura urbana, Evenimente urbane, Teologie urbana

Christos Yannaras a studiat teologia și filosofia la Atena, Bonn și Paris. Este membru al Academiei Internaționale de Științe Religioase.

În perioada 16-20 noiembrie va susține o serie de conferințe și dezbateri teologice în mai multe orașe din țară, pe tema cărții sale “Contra religiei”, recent apărute la Editura Anastasia.

Read full story • Comments { 0 }

Înhumare sau Incinerare?

by Ionuț Puerava on October 27, 2011 in Teologie urbana

Conform tradiției noastre creștine, ba chiar și iudaice și musulmane, morții se înhumează și nu se ard. Incinerarea este o practică de sorginte păgână sau hinduistă. La începuturi, Biserica s-a confruntat cu practica greco-romană, care presupunea incinerarea morților, și a biruit-o.

Dar odată cu secularizarea și cu îndepărtarea societății Occidentale de Biserică, practica incinerării a reapărut în veacul al XIX-lea. Întai discret, în Statele Unite, apoi în țările din Nordul Europei și în Marea Britanie. S-a încercat, din motive ideologice, introducerea incinerării în Uniunea Sovietică, regimul ateu de acolo, vrând să sublinieze faptul că, odată cu moartea, totul s-a terminat, inclusiv rămășițele pământești trebuie făcute să dispară.

Biserica Creștină în general, și cea Ortodoxă, în special, n-au fost de acord niciodată cu incinerarea defuncților. Biserica Ortodoxă a și interzis oficierea ceremoniei religioase pentru persoanele care sunt incinerate.

Dacă e să mergem pe firul istoriei, vom spune că Biserica Ortodoxă Română a luat poziție în mai multe rânduri împotriva incinerării. Pravila de la Govora, care apărea în anul 1641 spunea în glava 378: „Să nu se ardă trupurile!” (more…)

Read full story • Comments { 25 }

Dragostei trebuie să-i fie străini termenii contractuali!

by Ionuț Puerava on October 19, 2011 in Teologie urbana

Contractul prenupțial reprezintă un element de noutate a noului Cod civil, aplicabil în România din 1.10.2011.

Un asemenea contract a apărut din cauză că societatea și-a pierdut treptat adevăratele valori.

În societatea modernă, aflată în curs de desacralizare, nu doar căsătoria religioasă și-a pierdut din însemnăte, ci și cea civilă. Tot mai mulți tineri văd în certificatul de căsătorie civilă, o hârtie lipsită de valoare, iar în slujba oficiată în Biserică, un ritual lipsit de semnificații. Pentru numeroși oameni căsătoria este un mijloc facil de a parveni, de a se îmbogăți. În acest sens, contractul prenupțial, este văzut astăzi ca o măsură de siguranță împotriva căsătoriei din interes.

Contractul prenupțial implică însă a priori divorțul, cei doi pregătind toate cele necesare pentru divorț, chiar înainte de a se căsători. Aceștia nu pornesc în viața de familie având convingerea că vor rămâne împreună până când moartea îi va despărți, că “dragostea nu cade niciodată”.

Ne înșelăm crezând că teama de un eventual divorț justifică existența contractului prenupțial. Acesta dă pe față mentaliatea omului rupt de Dumnezeu, care crede că are puterea de a “uni și despărți” după bunul plac și care își creează din timp toate premisele pentru a-și ușura calea către divorț.

Nimic rău nu ni se poate întâmpla dacă vom crede cu adevărat că putem păstra căsătoria noastră “curată și cinstită” cu ajutorul lui Dumnezeu. Numai având harul Său drept temelie a familiei noastre, pe de-o parte, conștientizăm că Taina Căsătoriei este “mai presus de orice convenție”, iar pe de alta, învățăm că dragostei adevărate îi sunt străini “termenii contractuali”.

Read full story • Comments { 0 }
« Older Entries