Suntem martorii pătrunderii vertiginoase a calculatoarelor electronice în cele mai diverse domenii. Iată, de exemplu, la rezolvarea problemelor de ordin “economic”:

Cică, un student, hotărând să aplice pe viu cunoştinţele acumulate, intenţiona să alcătuiască un meniu optim, pentru a economisi câte ceva din bursă. Zis şi făcut!

După ce a introdus în calculator datele despre preţurile şi conţinutul caloric al bucatelor servite la cantina studenţească, a cerut ca meniul să aibă norma calorică recomandată de medicină, iar preţul să fie minim. Răspunsul a urmat neîntârziat: “18 pahare de cafea cu lapte pe zi”.