Era odată un moşneag care a plantat o ridiche. Ridichea a crescut mare, mare, cât capul moşneagului. Într-o zi, moşneagul a vrut s-o smulgă. A tras, a tras, dar ridichea – pace bună! Nu se clintea din loc!

Aşa că moşul a chemat-o şi pe babă, să tragă şi ea cu el. Amândoi au tras, au tras, în zadar. Ridichea le făcea probleme. Deci au chemat-o şi pe nepoţică, degeaba. Apoi pe câine, pe pisică şi la urmă, pe şoarece. Abia când a tras şi şoarecele, ridichea a ieşit din pământ!

Învăţătură: şi cel mic poate fi de folos sau „buturuga mică răstoarnă carul mare”. Deci, nu-i dispreţuiţi pe cei mai mici, care par neînsemnaţi!… Nu se ştie niciodată ce ridiche uriaşă mai trebuie smulsă cu ajutorul unui… şoricel!

Mergi la vot române!

Susţin Revoluţia Bunului-Simţ (click)