Suprapopularea este un mit demontat de datele demografice, cum sunt cele referitoare la densitatea populaţiei: China, considerată a fi o ameninţare ca număr al populației, ocupă locul 54 într-o listă a ţărilor după densitatea populaţiei, cu 136 de locuitori/km², în timp ce primele locuri sunt ocupate de ţări precum Monaco (a două cea mai mică ţară din lume), Singapore şi Vatican, cu 16.620 loc./km², 6480 loc./km², respectiv 2118 loc/km².
Suprapopularea era folosită ca teorie de către elite şi când erau doar 1 milion de oameni, chiar şi când erau doar 10 oameni în peşteră din cauză că peştera era aglomerată. Motivul acestor analize stupide este unul destul de simplu: toţi aceşti analişti care susţin teza suprapopulării confundă densitatea populaţiei cu suprapopularea, considerând că dacă ei locuiesc într-o aglomerare urbană, atunci toţi oamenii trăiesc astfel, deci pământul nu ar putea să-i susţină. Această confuzie este, de fapt, una intenţionată, pentru că nu am putea bănui că nu ar exista posibilitatea unei analize obiective în condiţiile în care există tehnologia necesară.
Suprapopularea a fost introdusă ca teorie în sistemul educaţional al ţărilor dezvoltate, deoarece viitorii adulţi trebuie să înţeleagă că înfometarea, bolile, lipsa accesului la apa potabilă etc. din ţările sărace sunt condiţii sine quibus non pentru ca ei să trăiască decent în continuare. Educatorii lumii civilizate își doresc să demonstreze că bogăția vestului trebuie corelată pozitiv cu sărăcia estului, că asta este o axioma a progresului civilizației umane. În același scop sunt promovate următoarele idei: curentul homosexual; femeilor li se spună că este mai importantă cariera decât familia; impozitele şi taxele trebuie percepute progresiv în funcţie de numărul copiilor în familie; intensificarea planificării familiale, iar prin planificare familială înţelegându-se distribuirea de anticoncepţionale; reducerea sau eliminarea alocaţiei şi a ajutorului social; propaganda, în special la tineri, pentru practicarea masturbării şi a altor forme de raporturi sexuale contra naturii; etc..
Elitele promovează pe toate canalele faptul că suprapopularea ar conduce la înfometare, deoarece pământul nu mai poate hrăni atâtea guri. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultura (FAO) raporta în noiembrie 1996: “Rezervele de hrană pe plan mondial au crescut de peste două ori în ultimii 40 de ani, în perioada 1962-1992; rezervele medii zilnice pe cap de locuitor au crescut cu peste 15%.” Potrivit statisticilor FAO, creşterea populaţiei nu determină descreşterea surselor de hrană, ci invers. Disponibilitatea hranei a crescut cu 5% în ţările dezvoltate şi aproape cu 18% în ţările în curs de dezvoltare cu natalitate crescută.
De asemenea, se consideră că pădurile dispar într-un ritm alarmant ca urmare a extinderii activităţilor umane, ca rezultat al creşterii populaţiei, deşi estimările făcute de FAO arată că lucrurile nu stau aşa: “regiunile împădurite ale lumii ocupă 4 miliarde de hectare, acoperind 30% din suprafaţa agricolă a globului, cifre egale cu cele din anii ’50 ai secolului trecut”.
sursa: Constantin Enache
Experiment:
Suprafața României este de: 238.391 km²
Populația Terrei: ~ 7 miliarde
Dacă toată populația globului ar veni în România, oare ar încăpea? Păi să vedem: 238.391 km²/7.000.000.000 = 0.000034 km² pentru fiecare locuitor al planetei.
Pare puțin? Păi transformat în m² înseamnă: 32 m² pentru fiecare locuitor.
Deci unde e suprapopularea planetei dacă toți oamenii ar încăpea în granițele României și ar avea la dispoziție spațiul unei garsoniere decente? Poate nu realizați ce reprezintă (ca suprafață) România la nivel global. Poza de sus ajută.
Q.E.D.


Recent Comments