În lagărul de refugiaţi din Belgrad, toţi românii se pretindeau pocăiţi. Ştiau că pe pocăiţi nu-i dă înapoi, aşa că oamenii se puneau pe citit Biblia, pe mersul la biserică, şi la interviurile cu autorităţile iugoslave sau cu cele de la ONU, spuneau că sunt credincioşi. Într-o duminică dimineaţă, cei din conducerea lagărului au anunţat ca în curtea lagărului vor sosi două autobuze. Unul va merge la biserică, iar altul la un faimos meci de fotbal între două echipe binecunoscute. Fiecare poate să aleagă unde să meargă în duminica aceea. Autobuzele s-au umplut şi au pornit la drum. Cei care mergea la biserică a ajuns la biserică, dar cel pentru meci a ajuns la Timişoara, unde pasagerii au avut un “meci greu” cu “dinamoviştii”…

Întâmplarea adevărată ne spune încă o dată că fiecare vom merge acolo unde alegem. Autobuzul diavolului însă, are totdeauna o destinaţie diferită de ceea ce spune tabla de pe el.