Într-o mânăstire trăiau două măicuţe. Una era cunoscută drept Sora Matematica (SM) iar cealaltă era cunoscută drept Sora Logica (SL). Odată le-a prins întunericul împreună, pe un drum de ţară, lăturalnic … erau încă departe de mânăstire.

SM: L-ai observat pe individul care ne urmăreşte de 38 de minute şi jumătate? Mă întreb ce gânduri are.
SL: E logic. Vrea să ne violeze!
SM: O, nu se poate! La viteza cu care mergem noi o să ne ajungă cam în 15 minute. Ce-o să facem?
SL: Singurul lucru logic pe care putem să-l facem este să mergem mai repede.

Au grăbit pasul.

SM: Nu ţine figura!
SL: Normal că nu tine! Bărbatul a făcut un lucru logic: a început să meargă şi el mai repede.
SM: În concluzie, ce ne facem? La viteza asta o să ne ajungă într-un minut.
SL: Singurul lucru logic pe care putem să-l facem este să ne despărţim. Tu ia-o în direcţia aia şi eu în cealaltă. Nu ne va putea urmări pe amândouă deodată.

Bărbatul s-a hotărât să o urmărească pe Sora Logica. Sora Matematica a ajuns la mânăstire şi a aşteptat-o îngrijorată pe sora Logica. În cele din urmă sora Logica a sosit răvăşită şi îmbujorată.

SM: Sora Logica, multumesc lui Dumnezeu că ai ajuns teafără! Spune, te rog, ce s-a întâmplat!?
SL: S-a întâmplat ceea ce era logic să se-ntâmple: bărbatul n-a putut să ne urmărească pe amândouă, aşa că m-a urmărit numai pe mine.
SM: Da, mă rog! Şi ce s-a întâmplat după aia?
SL: S-a întâmplat ceea ce era logic să se întâmple. Am început să fug cât puteam de repede, iar el a făcut acelaşi lucru.
SM: Şi?
SL: S-a întâmplat singurul lucru logic care putea să se întâmple. M-a ajuns.
SM: Doamne, Dumnezeule!!! Şi ce-ai făcut?
SL: Am făcut ceea ce era logic, mi-am ridicat fusta.
SM: Vai, soră! Şi ce-a făcut bărbatul?
SL: A facut ceea ce era logic să facă: s-a apropiat de mine, s-a descheiat la curea şi şi-a lăsat pantalonii în vine.
SM: Oh, nu! Şi apoi ce s-a întâmplat?
SL: Nu e logic, soră? O maicuţă cu poalele ridicate fuge mult mai repede decât un bărbat cu pantalonii în vine!