Uite că eu dorm şi la prânz, dar nu doar că dorm, mai şi visez!

În cartier e o biserică lipovenească … una foarte frumoasă (mâine îi fac şi poze ca să-ţi demonstrez), dar nu atât clădirea în sine ci tot spaţiu care o cuprinde. Are o curte imensă şi plină de gazon + este situată  într-o zonă unde nu-s foarte aproape nici blocuri nici case. E o zonă ce nu avea ce căuta acolo, atât de frumoasă e …

Când eram mic, asta până să descopăr spatele blocului (5 – 6 ani), împreună cu mai toţi copiii de la bloc eram toată ziua în curtea bisericii jucându-ne. Ne lăsau pentru că nepotul preotului era de-o vârstă cu noi, iar nouă ne plăcea locul pentru că acolo aveau robinet cu apă şi mulţi pomi cu fructe murdare şi greu accesibile!

Revenind la vis …

Se făcea că participam la una dintre slujbele lipovenilor din biserică. Eram undeva lângă strana de unde se citea ceva în slavonă. Prin zonă erau numai bărbaţi în costumele lor tradiţionale … aşa cum îi văd eu duminică de duminică atunci când merg la biserică trecând pe lângă blocul meu. Toţi vorbeau foarte tare şi eu zgomotoşi, iar preotul iesea des din altar şi venea prin zona unde eram ca să vorbească cu cei de acolo, adică să facă glume foarte proaste, genul celora făcute de cei ce-s în liceu şi vor să se dea grozavi.

Slujba fiind în slavonă nimeni nu înţelegea despre ce se vorbeşte, nici măcar preotul! Nu după mult timp intru în altar şi … nu-mi amintesc ceva de acolo, ci doar că ieşind din altar le explicam celor de acolo lucruri de bun-simţ despre cultul creştin în sine, despre tipicul slujbelor şi semnificaţia lor mistică. Eram ascultat şi-mi plăcea!

Ce-o însemna?