La prânz, când ajung şi eu de la şcoală acasă, erau doi copii (adolescenţi) în faţa scării, mai exact pe trepte. Unul dintre ei îmi e vecin, iar pe celălalt îl ştiu că-şi face veacu’ pe la mine pe la bloc. Ta-su e o vedetă locală … campion naţional la kaiac-canoe, iar el e un fel de sportiv, adică ştiu că se apucase de sport, dar nu s-a făcut remarcat până acum.

Puştanul de-mi e vecin mă salută politicos şi mă opreşte să mă întrebe ceva … afaceri. Nu ştiu ce era în capul celuilalt, dar se tot juca cu bricheta şi mă scotea din minţi, aşa că reacţionez:

- Ia dă mă puţin bricheta aia …

- Nu! … şi zâmbea ca un copil alintat

- Eu nu-ţi mai zic odată, dă-o!

- Hai mă da-i-o, oricum ţi-o dă înapoi, intervine vecinul pe un ton prietenos.

Mi-o dă, o bag în buzunar, mai stau 2 min în care îi explicam ălui mic că n-are el noroc să facă ce-şi doreşte şi plec!

- Bricheta, se aude din urmă, e singura pe care o am …

- De ce fumezi mă? Taică-tu ştie?

- Ce-mi pasă mie?

- Deci ştie şi nu-ţi zice nimic? … întreb eu uimit!

- Eu nu mai vorbesc cu el, suntem certaţi!

- Lasă mă certaţi … ştie sau nu? Şi cum vine asta cu ‘nu vorbeşti cu el’? De când asta? …  zic eu făcând pe adultul!

- De când a parăsit-o pe mama.

La răspunsul ăsta chiar nu mă aşteptam, adică el tot timpul zâmbea şi … nu mă aşteptam. I-am zis că-mi pare rău şi atât! Aş fi vrut să-i spun mai multe, dar nu-l cunoşteam … spre exemplu să se întoarcă la sport, pentru că acum e clar de ce a renunţat la el, nu vrea să fie ca ta-su!

Bine că nu erau şi alţii prezenţi, deşi el mi-a spus asta cu o seninătate, cum să zic … bizară, adică eram un semi-necunoscut. Cine-şi spune problemele şi secretele necunoscuţilor? Mă rog … mie mi-a schimbat toată ziua întâmplarea asta.

Ciudat e că deşi pare că nu-l afectează eu cred că nu-i aşa sau poate sunt eu mai sensibil, cert e că nu toţi taţii sunt modele demne de urmat!

P.S. Bricheta nu i-am mai dat-o că îşi distruge plămânii, dar acum regret … săracu, o fi nevoit să dea iar 2 – 3 lei să-şi ia una, adică stai, aia a lui era de la PNL, deci moca!