Grecii, pe vremuri, opreau războaiele pe timpul întrecerilor sportive de la Olimpiade, iar celor care învingeau în jocurile sportive le erau date toate onorurile şi dăruite ramuri de măslin. Astăzi se opresc întrecerile sportive de la Olimpiade pe timpul războiului!

Ce vreau să zic e că jocul politic de la noi, adică acel lucru de se numeşte campanie, cu tot ce implică ea (mitinguri, declaraţii, confruntări), nu au nimic specific unei competiţii, ci mai degrabă unui război lipsit de onoare. Adică nici măcar război, ci o încăierare între câţiva prieteni ce după mai multe beri şi-au pierdut luciditatea şi gramul de minte ce-l posedau!

Confruntările ar trebui să fie un joc în care toţi să lupte, dar cu onoare. Unde-i întrecerea şi de ce este înlocuită de mârşăvie? Atleţii noştri greci sunt ţaţe din Scythia Minor.

Războiul şi atacurile haotice ale competitorilor nu au nici o legătură cu atleţii ce erau admiraţi precum nişte zei de către cei de-i priveau în timp ce-şi etalau calităţile fizice. Acum toţi scot în evidenţă defectele celuilalt şi nu calităţile proprii … oare n-au şi asta să fie cauza?

Sau cum poţi să zici fratelui tău: “Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” Sfânta Evanghelie după Luca (cap. 6, v. 42)

Susţin Revoluţia Bunului-Simţ (click)