Care-i treaba cu becurile ecologice? Becurile ălea de arată ca elemenţii cloriferelor comuniste … un mic neon întortocheat!

În wc’ul meu albastru, am deasupra oglinzii o aplică din aia cu 2 becuri de le roteşti cum vrei tu. Problema a venit după montarea ei, când pe cutia era specificat clar (citez din memorie): Folosiţi maxim becuri de 50 că altfel iei foc şi tu şi casa.

2 becuri de 50 fac lumină cât să nu-ţi tai nasul când te bărbiereşti, adică insuficient! După vreo 3 – 4 săptămâni, timp în care am stat în praf pentru că atât a durat renovarea întregului apartament, nu mai puteam să stau nici o zi în plus pentru alte schimbări, renovări. Eu vroiam să se termine totul şi să dispară din viaţa mea toţi meşterii ce erau mai nepricepuţi ca mine, aşa că m-am dus la magazinul de unde am cumpărat aplicele în speranţa că poate există ceva, ca să fac cumva să fie bine.

Mi s-a recomandat să înlocuiesc becurile clasice cu cele ecologice de care am pomenit la început! Sunt de 50, dar luminează ca cele de 75 (cică) + faci economie la energie electrică. Era să uit, un bec Philips costă cât 20 din cele obişnuite.
Fac lumină, nu zic nu, dar e una făcută ca pentru a omorî vampirii. Este atât de albă încât în fiecare dimineata cand mă duc să fac şuşu am impresia că am murit şi am ajuns în rai!

De ce o aşa invenţie inutilă? Costă foarte mult şi refuz să cred că se amortizează investiţia, iar lumina e … de parcă un OZN ar încerca să aterizeze în încăperea ta!

Şi încă o chestie!

Stăteam la semafor (nu la ăla la care am trecut pe roşu şi unde scrie că intersecţia este supravegheată de camere bla bla .. rămân fără permis?) şi ascultam ceva la radio, un fel de spot publicitar. Nu ştiu ce radio, dar era ceva cu muzică agitată pentru tineri. Reclama suna în genul … Vecinul care atunci când dormi dă muzica la maxim, face găuri cu bormaşina în perete, ţipă, în sfârşit bla bla …

Sor-mea, stând în dreapta, foarte mândră îmi zice: Ce bine că la noi în scară nu e nici un vecin aşa!

Am stat şi m-am gândit … păi nu aveam, chiar toţi sunt tăcuţi precum nişte miei! Dar stai, noi suntem vecinii gălăgioşi. Noi ne certăm, noi ne uităm la filme cu sonorul tare ca să auzim toate efectele pirotehnice şi să trăim cum impresia că au loc lângă noi, etc.

Dragă prietene, dacă şi tu eşti mulţumit că ai vecini cuminţi, înseamnă că tu eşti gălăgiosul. În fiecare scară e unul de îi terorizează fonic pe toţi ceilalţi, dacă tu crezi că nu există, înseamnă ca eşti tu!