Începutul:

Pe data de 21.12.2008 a luat fiinţă acest blog!

Sincer să fiu, nu-mi amintesc cum de mi-a venit ideea, ştiu doar că auzisem la tv că un politician tocmai îşi făcuse unul (sper că nu e vorba de Iliescu), iar cum a descris prezentatoarea ştirilor ce-i ăla un blog mi-a plăcut super mult. Eu am înţeles aşa: Un caiet virtual, o agendă mai exact, unde scrii ceea ce vrei, când vrei, lipeşti ce poze vrei, plus aduni ce lucruri găseşti pe net şi vrei să fie un loc, ca data viitoare să nu cauţi peste tot, ci să le ai aproape!

De partea cu scrisul eram îngrozit, asta pentru că eu nu ştiam care sunt lucrurile bune de citit şi pe care ar fi trebuit să le scriu. Întrebarea ce-mi alerga prin minte era: Cum arată un caiet cu însemnări personale?

Dacă stau să mă gândesc, primele postări au fost geniale, adică încă sunt! Nu că erau personale, că mai tot ce scriu e personal, doar că eu scriam literatură!

Încă de la început am zis … Mă chinui, dar o să folosesc diacritice!

Să revenim la început!

Butonam net-ul de nişte ani buni, dar de blog nu auzisem, nici nu ştiu să fi intrat pe unul sau poate eu credeam că-s doar site-uri. M-am hotărât deci să-mi fac unul, dar mă întrebam … Cum!?

În inocenţa mea, am crezut că blogurile costă, aşa că am scris pe Google “free blog” şi uite aşa am ajuns pe Blog.com. Lucru super, mai ales că între numele meu şi .com nu e un cârnat din ăla lung gen wordpress, ci un simplu “blog”, lucru ce pe mulţi i-a făcut să creadă că ar fi domeniu propriu. Platforma e WordPress, dar nu de la început a fost aşa, ci cam de ~ 7 luni. La început era o chestie mai mişto cu o idee decât ce foloseşte blogspot’ul.

Prin blogosferă:

Singur am învăţat totul, chiar totul! N-am avut prieteni virtuali şi nu cunoşteam pe altcineva care are blog, dar poate a fost mai bine aşa!

Nu ştiu ordinea, dar printre primele bloguri de m-au fascinat a fost, probabil, Moshe & Mordechai. Altul căruia i-am rămas cititor fidel şi după un an este Garcia Muerte, probabil cel mai bun blog politic şi de atitudine cetăţenească. El a lăsat primul comment şi aşa l-am descoperit … pronie divină, nu alta! Nu la mult timp am dat de Spuse, care, încă de pe atunci, era un fel de twitter. Mare lucru dacă nu el l-a inventat, de twitter zic! Toate lucrurile noi de pe net acolo erau adunate, iar când apăreau pe Protv eram cel ce zicea “asta e veche!” şi toţi erau miraţi de cât de informat sunt! Groparu, mai mult ca sigur, este cel mai bun de pe la noi şi punct. A avut o perioadă uşor sub ce m-a obişnuit, după ţiganiada din vară, dar acum şi-a revenit şi e … el!

Ăştia au fost cei 4 – 5 care au intrat în blogroll şi nu mai pleacă nici dacă vor ei. Pe la mijlocul existenţei blogului, am mai adăugat două vedete tv ce încă sunt în blogroll şi … cam atât!

Recent l-am descoperit sau şi el mi s-a arătat … ADC dixit, cel ce stăpâneşte peniţa şi crează texte bune spre foarte bune. Cred că am trecut printr-o perioadă de-mi doream să citesc, dar nu can-can’uri, aşa că mi-am făcut curaj şi m-am apucat de romanul lui Moroi (Ascensiunea unui interlop). Oameni buni, aşa ceva nu mai există, deci jur! Tot la el a văzut prima dată cum un blogspot nu trebuie neapărat să fie şi urât.

P.S. Moroi s-a apucat de un roman nou, care e incitant, dar nu se ridică la ce a fost primul. Să nu se supere … nu că nu’i bun, că e, dar tot timpu termină capitolul lăsând cititorul în întuneric şi mă enervează că până apare următorul trec zile bune! Pe primul am putut să-l citesc cap-coadă că era pe terminate când l-am descoperit!

Noul Mr. Sport e vis, ăsta fiind motivul pentru care l-am recomandat cuiva de e dornic să înceapă un proiect online sportiv. Îmi place să cred că Blog Armânescu este cel ce e citit de toţi machidonii (aromânii) deştepţi, dar într-un mod bizar îi atrage şi pe cei proşti şi extrovertiţi, aşa ca … nu zic cine! E greşit dacă zic că-i un fel de TVR Cultural!?

Ei sunt oamenii mei, cu ei defilez!

Info blog & Statistici:

Prima postare: Este infinit mai mult! Mi-a plăcut textul, l-am copiat şi l-am postat!

Google Analytics a intrat în schemă acum aproape 7 luni. Acum îl folosesc exclusiv, înainte având şi StatCounter, dar rezultatele fiind aproape identice am renunţat la el pentru simplul motiv că-i mai urât!

Am plecat de la 50 de unici pe zi. În vară am ajuns pe la 500 unici şi ~1000 afişări, ca după, inexplicabil, să băltesc pe la ~250. Nu a fost ceva de durată, ci doar septembrie – noiembrie, acum crescând uşor şi sigur … puţin peste 400 zilnic, chiar şi în weekend!

S-au strâns în 6 luni: 71.786 unici, Avg. Time on Site 00:03:06, 48.91% New Visits. Cei mai mulţi sunt veniţi de pe Google 32.26%, iar cel mai căutat cuvânt care a dus spre blog este: “puerava”, căutat de 1489 de ori.

P.S. În diverse combinaţii gen ” ionut puerava” sau “ionut puerava blog”  s-ar dubla numărul.

Cel mai accesat link este, adică sunt, pentru că sunt 2 prin aceeaşi zonă (fiecare având puţin peste 1800 de accesări):

• “Anastasia-Simona a ieşit -Bambuista de la malul mării-”

• God is a Dictator!

398 postări într-un an şi 1548 de commenturi aprobate, media fiind 3,8 commenturi/post.

PageRank: 3 (nu ştiu dacă e important sau nu, dar dacă apare la Mozilla, spun să zic)

Banii: Luna noiembrie a venit cu un profit de 350 lei, câştigul fiind compus din produse & cash.

Planuri de viitor:

Nu o să trec pe un domeniu propriu pentru că ăsta e destul de personal şi nu-mi doresc mai mult.

Am adus la viaţa, acum o lună, un blog de nişă, pe numele lui: Decalog Urban , iar pentru asta trebuie să-i mulţumesc lui Mircea Popescu! Mulţumesc! Deşi are doar 11 postări are o medie de peste 200 de unici pe zi, tare ă? Între timp, lipsa de timp l-a omorât.

O singură chestie, ce ţine de orgoliu: Sunt printre Ionuţii celebrii de pe net, adică asta zice Google la căutare numelui “Ionuţ”. Sunt pe prima pagina mai jos, lucru ok dacă nu eram depăşit de Ionuţ Cercel. Deci la anu mă vreau mai sus!

Mulţumiri:

Le mulţumesc celor de-şi pierd timpul pe blogul meu. Le mulţumesc pentru că e bine să ştii că nu eşti singurul om normal din ţara asta. Adică stai … poate suntem noi cei nebuni şi … ca-n povestea cu apa!

O mulţumire specială îi este adresată lui Liviu, cel mai cel în materie de html, net & stuff. Dacă lui nu-i mulţumesc, celui pe care îl stresez pe mess cu probleme de blog, cui să-i mulţumesc!? Btw, se apucă Liviu de făcut nişte tutoriale, ca pentru proşti (cu poze, desene şi tot ce trebuie), despre cum să ne instalăm propriul server web, atât pe platformă Windows cât şi pe una UNIX like (Linux mai exact). Instalare Apache, MySQL şi PHP, adică laser frate!

Mulţumesc tuturor şi la anu tot aici ne găsim!