Azi, miercuri, e ziua când încep munca la ora 10 și nu știu cum Dumnezeu se  face că aproape mereu întârzii. În restul zilelor încep la 8, dar am timp să fac un duș, să fiu atent la detalii, tot tot, dar miercuri nu, asta deși mă trezesc la aceeași oră. Unde dispar cele două ore nu știu, e o ciudățenie, dar oricum nu-mi mai bat capul că e inutil.

Și stând azi sub duș mă gândeam că ar fi super să pot călători în timp, preferabil în Evul Mediu, și să-i impresionez pe cei de atunci, adică să par un geniu. Se aștepta cineva la altceva din partea mea?

Faza e că visând cu ochii aproape deschiși și mustăcind de bucurie, am realizat că eu nu știu ce aș putea inventa să-i dau gata pe oamenii simpli. Și mă gândeam la chestii și am realizat că toate mă depășesc dpdv tehnologic. Nici măcar un amărât de chibrit nu aș fi în stare să fac. Și am luat la rând, în minte, tot ce am prin casă și nimic. Maxim aș putea inventa periuța de dinți și vreo duzină de melodii, atât.

Nu tu bec, nu tu brichetă, nu electricitate sau generator la care să atașez o eoliană din aia, nu motor cu aburi, geamuri termopan, culoarea turcoaz, ceas mecanic, coca-cola …

A, aș putea face desfăcătorul de dopuri la sticlele de bere, dar cum nu ar fi sticle, sigur aș fi considerat eretic și ars pe rug.

Îmi e frică să vă întreb pe voi ce ați inventa că atunci chiar m-aș simți inutil și că am trăit degeaba.