Terminasem orele şi mă îndreptam spre casă pe acelaşi drum pe care am început să-l urăsc. Soarele era sus, iar eu mă simţeam ca într-un cuptor … era ora prânzului!

Trec pe lângă Banca Carpatica, mă închin în faţa bisericii Buna-Vestire şi ajung în intersecţia cu Strada Victoriei. Un moldovean mândru posesor de Dacie Papuc, GL-02-blabla, este primul ajuns la `Cedează trecerea` şi era urmat de un localnic călare pe un Volkswagen Jetta negru. Eu, al treilea sosit, aşteptam timid să ne mişcăm pentru că îmi doream să ajung acasă şi să lenevesc.

Dă să plece moldoveanul şi când Hop! se opreşte maşina! Nu ne mai mişcăm! Încerc să-mi dau seama ce se întâmplă, dar nu puteam vedea nimic … probabil se stricase ceva la dacie, previzibil, îmi zic! Uite că şoferul s-a dat jos şi pare că se chinuia să-i facă ceva, parca să o împingă!?

Şoferul din faţa mea îşi pierde răbdarea şi bagă un zgomot din ăla supărat şi continuu … ba chiar insistă disperat ca şi cum asta ar ajuta la ceva!
Eu neavând ce face şi dorind să par important bag şi de la mine nişte decibei că poate aşa îl facem de râs pe ăla cu troaca lui! Mai dau unu scurt, dar apăsat!

E atât de plăcut când faci parte dintr-o gaşcă ce râde de cei mai slabi, doar trebuie să ştie de stăpân ăla cu dacia, ca altădată să nu-şi mai scoată căruţa pe străzi!
Dar de ce nu se opreşte co-echipierul meu de echipă din clanxonat? Parcă exagerăm puţin mai ales că omul îmbrăcat într-un pulovăr gri, la 30 grade, îşi dă silinţa să elibereze intersecţia! Nu termin de clipit că îl văd pe moldoven, nervos şi cu fesul ca un clop aşezat în creştetul capului, venind spre noi!

Aoleu, mi-o iau … cine m-o fi pus să claxonez? Numai tu mă şmechere cu maşina ta neagră eşti vinovat! Ăla o să vadă un copil gingaş ca mine la volan şi bat pariu că o să măture pe jos cu mine … doar nu o să te ia pe tine la rost, tu care ai ceafa lată şi eşti om în toată firea!

Se opreşte la el şi îi zice nişte lucruri urâte legate de sfinţi şi … adică, mă rog, îi ştiţi pe cei de mediul rural cum o zic cu sete!
Primul gând a fost să mă umflu în pene şi poate par mai mare, dar dacă o să-l incite gestul meu la violenţă crezând că-l sfidez? Aşa că m-am lăsat în scaun şi m-am pitit, poate poate nu mă vede şi mă lasă … din moment ce seamănă cu un urs poate are şi apucăturile lui …
Am zis repede în gând Tatăl nostru … mai ales că ăia doi începuseră să se aprindă tot mai rău. Norocul meu a fost că a coborât cineva din dreapta şi se săturase să împingă singur maşina aşa că şi-a chemat prietenul (şoferul) … am scăpat întreg!

Pe drum mi-am jurat că nu mai grăbesc pe nimeni în veci, nici nu mai vreau să aud cum face clanxonul … am o ciudă pe el acum, mamă mamă!

*Titlul este ales ca să aducă vizitatori! După cum ştiţi un titlu face cât 1000 de cuvinte!