Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale, cinci la număr, s-au îndepărtat de Biserica-Mamă după Sinodul IV Ecumenic, în secolul al V-lea.

Dar până în urmă cu aproape jumătate de secol, pentru milioanele de creştini ortodocşi orientali, răspândiţi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar şi în diaspora lor, noi, ortodocşii de rit bizantin (cum sunt cei din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, Serbia, Grecia), eram consideraţi nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziţi.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie şi Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, şi al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Aşadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adică de erezia lui Eutihie care considera că în Iisus Hristos este doar o fire – cea divină, care a absorbit-o pe cea umană. În schimb, orientalii au răspuns prin acuzaţia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care învăţa că în Mântuitorul există două persoane (şi nu firi): cea divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi cea umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. Deci toată contradicţia, şi apoi schisma existentă până astăzi, a pornit de la neînţelegerea corectă a celor doi termeni “persoană” şi “fire”. Hristos având două firi, una divină și una umană, fiind în același timp și om și Dumnezeu, dar rămânând o singură persoană.

Însă cercetările recente şi dialogul întreprins în a doua jumătatea secolului trecut între reprezentanţii celor două grupuri au dus la concluzia că nu este nici o diferenţă doctrinară între Bisericile Ortodoxe Răsăritene şi Bisericile Ortodoxe Orientale.

Părintele prof. dr. Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a studiat în amănunt cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar şi teza de doctorat pe această temă.

Personal am această convingere că sunt într-adevăr ortodocşi, n-au nici o legătură cu monofizitismul. Nu am găsit în nici o carte de cult, în imnuri liturgice şi nici în rugăciuni idei monofizite. Ci peste tot numai mărturii despre cinstirea celor două firi ale Mântuitorului.

Talaat Takla Mourkus Ataas, preşedintele Asociaţiei Ortodoxe Copte “Sfântul Mina” din Bucureşti a declarat:

Predicatorii, arhiereii şi Patriarhul nostru recunosc că dialogul între biserici a scos la iveală unitatea de doctrină. În toată istoria noastră am avut o concepţie ireală despre Bisericile Bizantine. Aşa cum bizantinii ne numeau monofiziţi, aşa şi noi îi numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicaţii ortodoxe clare. A fost o neînţelegere de termeni. Nu există lipsă de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos în Biserica Coptă.

La aceste concluzii a ajuns şi dialogul între cele două grupări de biserici ortodoxe. Prima întâlnire, neoficială, a avut loc în 1964 în Danemarca. La sfârşitul discuţiilor s-a semnat o declaraţie comună, din care reieşea că între cele două Biserici nu există deosebiri de doctrină, iar diferenţele sunt mai mult de terminologie. Din partea BOR a participat prof. Nicolae Chiţescu. Au urmat alte trei întâlniri neoficiale, pentru ca în 1985, la Chambesy, să fie prima întrunire oficială. Dar prima declaraţie comună a venit la următoarea întâlnire, în 1989, din Egipt: (more…)