Archive | Cultura urbana RSS feed for this section

Exprimarea buruienoasă

Nu foarte mulți știu că cacofoniile sunt doar inestetice și nu greșeli propriu-zise.

Această obsesie în a le evita a apărut relativ recent, de numai câteva generații, și este întreținută în parte de școală, prin programele și manualele de limba și literatura română, care le recomandă elevilor să evite sonoritățile cacofonice în exprimarea îngrijită. Până în secolul al XIX-lea, însă, scriitorii nu simțeau nevoia să evite cacofoniile și bine făceau.

Mai mult, pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să facă greșeli gramaticale propriu-zise (cacologii), de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului virgulă. Ex: Românul va mânca virgulă caș mai scump.

Printre necunoscători umblă informația falsă că ar exista trei, cinci, șapte sau mai multe cacofonii acceptate “în mod oficial”. O prostie, firește.

Și ajungem și la expresiile buruienoase. Azi sunt folosite într-o veselie. Sunt prezente în gura multora pe post de gumă de mestecat. Așa au ajuns să fie de-a dreptul banale, deci nu mai poate fi vorba despre cuvinte și expresii puternice, ci sunt strict porcoase. Culmea culmilor este că cineva care vorbește vulgar își face griji să nu rostească o cacofonie, pentru că e urât să se audă caca printre multe p …, m … etc. This is blasphemy! This is madness!

Read full story Comments { 2 }

O comedie de moravuri

I.L. Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid al societăţii româneşti. El a demascat moravurile societăţii şi a criticat corupția, adulterul, demagogia, alegerile incorecte, lipsa de onoare și neloialitatea, vulgaritatea etc.

În “O scrisoare pierdută”, comicul de moravuri este ilustrat pe două paliere: cel politic și cel familial.

În plan politic, moravurile vizitează modalitățile imorale de obținere a candidaturii.

În plan familial, comicul de moravuri se realizează prin surprinderea relației amoroase dintre Tipatescu și Zoe, soția lui Trahanache, prieten cu prefectul.

Ambele planuri ilustrază contrastul dintre aparență și esență.

Singurul personaj feminin din politica românească

Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu, întruchipează tipul cochetei, este inteligentă, autoritară, ambițioasă și este o luptătoare hotărâtă. Atât de hotărâtă că-și folosește tot arsenalul de arme feminine ca să-și salveze onoarea, de la rugăminți la plâns și la șantaj sentimental.

Deși Zoe vrea să pară o doamnă distinsă, o soție fidelă și o familistă autentică, esența caracterului său este minciuna, adulterul și perfidia.

Anul Caragiale

Anul 2012 va fi “Anul Caragiale” și rămâne de văzut cum îl vor trata și respecta teatrele noastre. Este un examen greu pentru regizori și interpreți, pentru că de-a lungul timpului “O scrisoare pierdută” a avut parte de reprezentări însemnate, dar și de tratări cu pretenții de “originalitate”, transformări, de pildă, într-o … telenovelă penibilă.

Read full story Comments { 0 }

Părintele Vasile Gavrilă va susține o conferință la Tulcea

Părintele Vasile Gavrilă este cunoscutul realizator al emisiunii “Duhovnicul de la miezul nopţii” difuzată pe postul TVR Cultural.

Miercuri, 22 februarie 2012, ora 18.00, la sala teatrului Jean Bart din Tulcea, sunteți invitați la conferinţa intitulată “Omul contemporan între ştiinţă şi conştiinţă” susținută de părintele profesor Vasile Gavrilă. Intrarea este liberă.

Manifestarea este organizată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Seminarului Teologic Ortodox la Tulcea.

Read full story Comments { 0 }

Mărgăritare

În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.

Shakespeare, pe lângă Biblie, – eu demonstrez asta și la Sorbona – e scriitor din Găești.

Ateii și materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

Babele evlavioase merg la Absolut rugându-se, iar filosoful trăncănind silogisme.

Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădinița de copii.

Autor citate: Petre Țuțea, românul

Read full story Comments { 0 }

Petre Țuțea, românul!

Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? – N-am vorbit, dom’le. – Cum n-ai vorbit? – Păi împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

Am făcut treisprezece ani de închisoare … Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut … M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul … Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari și pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lașitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități.

Read full story Comments { 0 }