Tot ceea ce s-a petrecut la Văşad demonstrează incapacitatea conducerii Episcopiei catolice de rit bizantin din Oradea de a promova dialogul. Astfel, în mod unilateral, fără informarea şi consultarea prealabilă a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, înainte de sărbătoarea Floriilor, 5 aprilie 2012, uzând de titlul judecătoresc definitiv şi irevocabil, în prezenţa executorului judecătoresc, reprezentanţii uniţilor au dorit să intre în biserica din Văşad, singura din localitate. Parohia ortodoxă a fost somată să predea biserica, moment ce a stârnit protestul credincioşilor ortodocşi (în număr de 870 [opt sute şaptezeci] de persoane, în timp ce uniţi sunt doar treizeci), fără a exista acte de violenţă sau agresări fizice, aşa cum tendenţios au arătat reprezentanţii Episcopiei unite.

Deşi Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a trimis Episcopului unit Virgil Bercea, ca în fiecare an, scrisoare irenică cu prilejul praznicului Învierii Domnului, acesta nu a răspuns, fiind pentru prima oară în ultimii cinci ani când nu a trimis scrisoare irenică de Paşti. De fapt, este singurul ierarh care, în acest an, nu a răspuns cu scrisoare irenică Preasfinţitului Părinte Sofronie, ci a preferat ca, în Săptămâna Patimilor şi în perioada pascală, să atace în presă Biserica Ortodoxă Română.

A urmat o a doua tentativă de executare silită, la data de 26 aprilie 2012, eşuată în mod intenţionat de partea greco-catolică, datorită modului de abordare, executorul judecătoresc renunţând rapid la executare, iar Episcopia Unită victimizându-se într-o campanie de presă exagerată, urmărindu-se provocarea şi tulburarea credincioşilor ortodocşi, deja lezaţi de aceste evenimente dureroase din viaţa lor. Şi această campanie, ca şi cele anterioare, nu a reprezentat altceva decât o altă încercare de manipulare a opiniei publice şi a autorităţilor centrale şi locale şi, nu în ultimul rând, a instanţelor judecătoreşti, cu atât mai mult, cu cât marea majoritate a hotărârilor judecătoreşti ce privesc litigiile patrimoniale le sunt favorabile.

Deşi partea ortodoxă a fost acuzată de „ură interconfesională şi acţiuni antisociale contra greco-catolicilor”, printr-o campanie agresivă de imagine, fără precedent, împotriva ortodocşilor, prin scrisori deschise distribuite în presă, în care automartirizarea şi victimizarea excesivă au fost exhibate exagerat, răspunsul înţelept şi echilibrat al credincioşilor ortodocşi din Văşad a dus în derizoriu abordarea meschină a celor care, în ochii lumii, vor să pară asupriţi şi nedreptăţiţi, uitând că doar cerşetorii îşi arată rănile!

Dovada maximă a bunei credinţe, din partea ortodocşilor creştini, a fost faptul că, imediat după Sfintele Paşti, parohia ortodoxă din Văşad şi-a amenajat un spaţiu liturgic provizoriu de slujire, în casa parohială, părăsind, în bună rânduială, sfântul lăcaş aflat în litigiu, în perspectiva înălţării unei noi biserici parohiale.

În data de 3 mai 2012, la ora 6 dimineaţa, în prezenţa unităţii de jandarmi, s-a realizat executarea efectivă, prin tăierea încuietorii şi înlocuirea acesteia, uniţii ocupând biserica şi intrând efectiv în posesia acesteia.

Soluţia slujirii alternative în biserica din Văşad, propusă de către uniţi, nu este una viabilă, deoarece experienţa din ultimii ani a dovedit că, în timp, apar blocaje provocate de către greco-catolici, preoţii şi credincioşii ortodocşi majoritari având parte de tratamente umilitoare din partea clerului unit. Un exemplu evident în acest sens este cel din localitatea Cheţ, unde, după deschiderea pe care Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie a arătat-o românilor uniţi cu Roma din Bihor, la începutul anului 2008, în acelaşi an, la 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, preotul greco-catolic a blocat accesul preotului ortodox în biserică, deşi era în vigoare un protocol semnat de slujire alternativă. În aceste condiţii, credincioşii ortodocşi şi-au construit o nouă biserică, târnosită de Preasfinţitul Părinte Sofronie în data de 18 octombrie 2009, la doar un an de zile de la punerea pietrei de temelie.

Din toate acţiunile Episcopiei unite din Oradea, unilaterale, de provocare, se poate deduce reaua intenţie, dorinţa de exagerare rău voitoare, pentru a crea o falsă problemă şi, implicit, o imagine neadevărată cu privire la situaţia confesională din ţară, în criza evidentă de credincioşi, compensată prin pofta morbidă după lăcaşurile de cult construite de înaintaşii celor de astăzi, în majoritate ortodocşi, la fel cum şi înaintaşii credincioşilor care au ridicat bisericile au fost, la rândul lor, tot ortodocşi.

Atitudinile agresive din ultima vreme ale uniaţilor şi spectacolul dezonorant pe care îl promovează, arată incapacitatea de a intra în dialog, în condiţii normale, preferându-se umilirea şi intimidarea credincioşilor ortodocşi majoritari, prin folosirea jandarmilor (ca în timpul ocupaţiei habsburgice) şi a executorului judecătoresc. De altfel, chiar şi chemarea în instanţă a unei comunităţi creştine, fie şi în chestiuni patrimoniale, de către o altă comunitate creştină, este total străină duhului Evangheliei Mântuitorului Hristos Iisus. Dumnezeu să vadă şi să judece!