Diavolul se ascunde în detalii și este singurul dușman real al omului.
Cât timp diavolul rămâne ascuns cunoștinței și credinței omului, el poate lucra în voie, “băgându-și coada” în toate planurile omului, în toate faptele și în toate relațiile pe care omul le are cu semenii săi, atât prin cele mari ale zilei, cât mai ales prin cele mici și mărunte detalii.
Mai dureros însă este faptul că atunci când nu credem într-un pericol sau risc, nu aveam cum și de ce să ne păzim în fața lui. Suntem descoperiți și fără pic de apărare. Nimeni nu se păzește acolo unde nimeni nu atacă, căci nimeni nu luptă cu ceva “inexistent”.
De ce să fiu încordat duhovnicește dacă nu se întâmplat nimic însemnat și mare?! Tocmai aici apare diavolul, înghesuit între lucrurile mărunte de peste zi.
Diavolul lucrează, de cele mai multe ori, prin fleacuri mărunte, cărora noi nu le acordăm nici o semnificație. Astfel, până și cel mai mic detaliu, ori amănunt, ori gest sau replică, este de ajuns spre a arunca pe om într-o profundă luptă cu omul de lângă el sau cu Dumnezeu însuși.
Lucruri mărunte de peste zi: aștept prea mult la autobuz, iar vântul parcă îmi suflă prin oase; liftul întârzie să vină, făcând parcă tot posibilul să mă ocolească; îmi dau seama că mi-am uitat telefonul mobil acasă; mă frig foarte tare cu o gură de cafea ori ceai; din neatenție vărs pe birou sticla cu apă; scap un teanc de foi care se împrăștie pe scări, ori in lift; mă împiedic de o treaptă, gata gata să mă intind pe jos; mă lovesc în umăr cu un om mai grăbit decât mine; un câine se repede la mine; vecinul ce își plimbă cainii nu îmi răspunde la salut; liftul este defect, iar scarile parcă-s cât un munte; mi-am uitat cheile la serviciu; mă lovesc la cap în ușa deschisă a dulapului; trebuie să notez urgent un număr de telefon, însă nu găsesc nici un pix care să scrie; rămân fără apă la dozator, iar setea nu mă slabește; nu mai găsesc zahăr pentru cafea; aflu că ultima pereche curată de ciorapi este ruptă; din pricina unei femei ce își plimbă fără pic de grabă câinele, pierd culoarea verde a semaforului; vatmanul închide ușile tramvaiului chiar în fața mea, plecând lin mai departe; am luat nota 8, în loc de 9; întârzii la un curs, iar profesorul nu mă mai primește etc.
Toate aceste lucruri mărunte de peste zi, ni se fac pricini ideale spre a ne mânia, spre a înjura, spre a ne revolta pe om, ori chiar pe Dumnezeu, spre a deveni cârtitori și spre a ne arăta revoltați.
Dacă ni s-ar pune în față moartea și viața, atunci am înțelege adevarata valoare a lucrurilor, atunci nu ne-am mai putea tulbura de nimic, nici chiar de cele mai mari greutăți ale zilei, darămite de cele mici se neînsemnate detalii. Dacă ne-am gândi mai mult la moarte și la cele primite în dar de la Dumnezeu, ne-am amuza pe seama multora dintre detaliile de peste zi, folosite de diavol spre a ne tulbura și a ne mânia.
