Pentru că este weekend și lăsata secului, poftim:
Oamenii de știință au efectuat un experiment cu alcoolul. S-a constatat că vodka cu gheață dăunează rinichilor, romul cu gheață dăunează ficatului, ginul cu gheață dăunează inimii, whisky cu gheață dăunează creierului … Cine ar fi crezut că gheața este atât de periculoasă?! Și vine un amic și-mi spune: (more…)
Lăsata secului pentru Postul Sfintei Marii se face pe data de 31 iulie. În cazul în care 31 iulie este în zi de miercuri sau vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie.
De regulă, cuvântul sec, din sintagma “lasata secului”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat.
Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seama de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la ora 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbătă și duminică avem dezlegare la untdelemn și vin.
Pentru liniștea acelor creștini, care din motive binecuvântate, nu se pot abține de la mâncare, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre”.
În timpul domniei lui Petru Muşat, Moldova ajunsese la cea mai înaltă treaptă de înflorire şi de extindere teritorială de până atunci. Mutând capitala la Suceava, ridicând o reşedinţă mitropolitană şi reorganizând statul, Petru Muşat a dorit să reorganizeze şi Biserica. În acest scop, a trimis doi moldoveni, pe Iosif Mușat, ruda sa*, şi pe Meletie, la Halici, la mitropolitul Antonie, pentru a-i hirotoni: pe Iosif ca mitropolit cu scaunul la Suceava şi pe Meletie, se pare, ca succesor al lui Iosif la Rădăuţi.
Această hirotonie a provocat însă nemulţumirea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, care a încercat să-i convingă pe moldoveni să accepte numirea unui arhiereu grec. Refuzul moldovenilor a provocat, în 1394, anatematizarea – excluderea din rândul Bisericilor Ortodoxe surori şi considerarea ca schismatică a Bisericii Moldovei, a poporului moldav şi a conducătorilor săi.
Alexandru cel Bun a fost unul dintre marii domnitori ai Moldovei, iar el nu putea suporta starea în care se găsea Mitropolia şi ţara. Trecuseră cel puţin 14-15 ani de la hirotonia mitropolitului Iosif şi el încă nu era recunoscut de către Patriarhia Ecumenică. Pe de altă parte, Imperiul Bizantin intrase în ultima jumătate de secol de existenţă, pericolul turcesc crescuse, iar bizantinilor nu le convenea să se afle în conflict cu o ţară ortodoxă şi nici să rişte ca Moldova să intre sub influenţa Bisericii Romano-Catolice. Acesta era contextul în care delegaţia trimisă de Alexandru cel Bun la Constantinopol obţine recunoaşterea mult-aşteptată. La 26 iulie, Sinodul, în frunte cu patriarhul Matei, a emis gramata de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit al Moldovei, adresând, în acelaşi timp, o scrisoare domnitorului Alexandru cel Bun. După mulţi ani de încercări, prin cele două documente este recunoscut, în sfârşit, Iosif I Muşat ca mitropolit. Acesta este anul când Mitropolia Moldovei este recunoscută oficial de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
Pr. Prof. Dr. Ion Vicovan, profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi prodecan al Facultăţii de Teologie din Iaşi.
_______________________________________________
*Mitropolitul Iosif Muşat făcea parte din familia domnitoare din acea perioadă, se pare că era fratele domnitorului Petru Muşat, era înrudit cu Laţcu, ca nepot, cât şi cu tatăl acestuia, Bogdan, primul voievod al Moldovei.
Mitropolia Olteniei va amenaja cu sprijinul Băncii Naționale a României un Muzeu al Tezaurului României la Mânăstirea Tismana, în județul Gorj.
După cum a declarat IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, muzeul este dedicat reflectării evenimentelor din perioada 1944 – 1947, când tezaurul României s-a aflat depozitat în peștera din imediata apropiere a sfântului așezământ monahal. Abia după 1989, românii au putut afla că în anul 1944 nu doar regele Mihai și-a găsit refugiul în zona de munte a județului Gorj, ci și tezaurul țării.
Recent Comments