Archive | January, 2010

Dacă Einstein ar fi fost o blondă …

daca-einstein-ar-fi-fost-o-blonda

via spuse.ro

Read full story Comments { 10 }

Mark Twain – Mărul lui Adam

Adam was but human – this explains it all. He did not want the apple for the apple’s sake, he wanted it only because it was forbidden. The mistake was in not forbidding the serpent; then he would have eaten the serpent.

-Mark Twain-

Read full story Comments { 0 }

Circuitul banilor în natură!

E o doar o iluzie personală? Vorbesc despre faptul că atunci când dai bani din toată inima, ei se vor întoarce, de cele mai multe ori, înzecit!

Nu este vorba de cămătărie sau împrumut, ba chiar deloc, doar am zis că e o condiţie: din toată inima! Ori de câte ori ai fost darnic cu aproapele tău, care aproapele este orice om, nu doar prietenii şi rudele apropiate, ai fost răsplătit pentru binele ce l-ai săvârşit … dacă nu tot timpu`, sigur de cele mai multe ori!

Refuz să cred că doar mie mi se întâmplă!

Şi o chestie: Sunt conştient că sunt atâţia oameni buni care sunt amărâţi, asta deşi fac bine, şi destui oameni ticăloşi care fac rău şi totuşi o duc bine … unde-i dreptatea întrebi?

Păi … răspunsul creştinesc îl ştii, dar nu-ţi place. De ce să vreau eu bucurie veşnică? Normal că o vreau pe cea imediată şi materială, ce-mi pasă mie de sufletul nemuritor şi cum va petrece el eternitatea, când trupul muritor şi limitat vrea de toate, orice?

Iar răspunsul logic e aşa: Există un Creator, trebuie să existe că altfel nimic nu are logică! Eu îi spun într-ul fel, dar sunt oameni care-i spun şi altfel … dacă El există şi ştiu că da, e normal să nu fiu răsplătit imediat ce fac o faptă bună. Că dacă ar fi aşa, El n-ar mai fi o fiinţa spirituală supremă, deci superioară nouă, ci ar fi subordonat mie, omului …

Uite am făcut bine, răsplăteşte-ma! Tu faci ce zic eu şi nu te poţi împotrivi … Dumnezeule!

Da, e la fel şi cu răul comis! Are încrede că mă voi întoarce pe calea bună şi potrivită mie, d-asta nu m-a pedepsit când am greşit. M-a dojenit uneori şi am înţeles ceva, dar nu pot zice ce, că e doar pentru mine!

Lume, fii bună şi să vezi atunci câte lucruri bune primeşti … şi acum şi peste o secundă*!

*Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. Psalmul 89, versetul 4 – 14

Read full story Comments { 4 }

Eu când vreau să fluier, fluier

În sfârşit un film românesc ce promite! M-au chinuit filmele româneşti care toate tratau o singură problemă … România din perioada comunistă!

Bun, eu înţeleg că doar aşa îi poţi fascina pe străini (cei ce nu pot concepe o aşa lume) şi primi nenumărate premii, dar cu noi ce aveţi? Hârtia va fi albastră, A fost sau n-a fost? … 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile …

Te rog nu-mi zi de Poliţist adjectiv că simt nevoia să lovesc tastatura cu fruntea … slab spre foarte slab, spre … amator!

“Eu când vreau să fluier, fluier” are o poveste ce aş fi jurat că doar într-un film american o pot întâlni, bine că n-am făcut-o!

Povestea e aşa:

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu care e aromân d-al nostru, cică) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.

P.S. Pentru el n-am link unde să fie văzut on-line, aşa că fuga la cinematograful din mall dacă vezi afişul!

Read full story Comments { 21 }

Acolo unde urci fericit şi cobori trist!

Când îi mai întrebam pe vecinii mei (puştanii de liceu) unde se duc sau unde a fost, toţi aşa-mi răspundeau: Acolo unde urci fericit şi cobori trist!

În primă fază a sunat la fel de ciudat pentru mine, cum sună şi pentru tine acum, dar cu un amendament: Dacă ai 17 – 18 ani, nu-ţi pierde vremea citind restul postării … tu deja ştii despre ce voi scrie şi nemaiavând bani să te duci iar acolo, te vei întrista aducându-ţi aminte! :D

poker-machineRevenind: Pe mine mă scotea din minţi faptul că nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc, dar recunosc atât: Mi-a fost ruşine să-i întreb direct pentru simplul fapt că nu vroiam să par neumblat!

Azi, într-o discuţie cu o tânără domnişoară, am aflat despre ce loc e vorba! Cică la Pelican la etaj este un bar/o sală cu jocuri mecanice  sau cum se zicea pe vremea noastră -pipiuri*-.

Acum totul are logică … urci fericit şi plin de speranţe şi cobori trist şi lefter! Eu am vorbit cu nişte băieţi şi cică au înţeles esenţialul (că dacă procentul celor ce câştigă ar fi fost mai mare decât a celor ce pierd, localul ar fi dat faliment), dar cu toate astea se duc zilnic!

Interesant ar fi să ştiu cât au investit fiecare în aparatele de poker … să tot fie câte o masă şi 4 scaune de fiecare! :D Sau o fi mai mult, că dacă stau să mă gândesc … din ce în ce mai rar aud cum cineva a mai ridicat o piramidă şi a plecat cu 150 lei de acolo …

*pipiuri – pentru că atunci când apeşi pe butoanele aparatului de poker face un zgomot … ca un “piu”, iar cum jocul cere să apeşi în repetate rânduri pe butoane … de aici şi denumirea. Totuşi, azi, este preferată cea de “păcănele”!

Read full story Comments { 4 }