Colinde în Piaţa Civică!
Ş-am pornit spre Piaţa Civică! Orologiul arăta orele 10 şi puţin peste jumate …
- Cine-s cei ce se bulgăresc în faţa scenei blocând intrarea spre mini-mall’ul din zonă? Dă Doamne să nu fie ai mei, iar dacă sunt să nu lovească bătrânii care şi aşa se uită la ei ciudat … de parcă ei n-au fost copii!
Da, ai mei erau!
- Băieţi şi fete, gata? La 11 urcăm pe scenă, sper că ştiţi versurile …
Clipesc odată şi … s-a înjumătăţit numărul lor! S-au dus să vorbească la telefon ori au văzut un cunoscut şi socializează, iar alţii se bulgăresc puţin mai departe … cel puţin sunt în zonă şi tot e bine, îmi zic!
La 11 urcă pe scenă nişte pui de oameni de la grădiniţele din oraş … mici, rumeni în obraji, grăsuţi, cu fesuri cu urechi pe cap, în geci roşii şi pufoase, cu părinţi mândri la baza scenei ce-i filmează cu spor! “Steaua sus răsare” se auzea uşor în reluare şi condimentată cu … “Aici stăteam eu!” , “Nuuuu aşa!”, “Uite-o pe mama ta!”. Am râs de ei cu lacrimi … au râs toţi cei ce se opriseră să-i vadă! Ai mei bravi copii şi copile nu-şi mai încăpeau în piele: “Păi când o să cântăm noi după ei, o să pară că a venit Madrigalu`!”
I-am adus cu picioarele pe pământ repede, zicându-le: Sunt copii, ăsta e farmecul lor, faptul că-s adorabili şi haotici, dar ei au ştiu toate versurile, acum să vă văd pe voi …
Ne-am organizat, repetând intrarea şi aşezarea, plus “La multi ani’ul” de la final, care musai să fie din 2, nu din 3 părţi, adică La Multiani, cu accent pe cele 2 litere şi nu La Mulţi Ani. Scurt şi tare!
Au cântat, dar cum au cântat … serafimic plus heruvimic, nu alta. Zâmbetul era până la urechi şi voioşia din glas deloc forţată, aşa cum i-am învăţat! 
Primul colind impecabil, al doilea foarte bine, iar al treilea, piesa de rezistenţă, tot foarte bine, dar mai reuşit ne ieşea la repetiţii.
Toţi i-au aplaudat, chiar şi eu de stăteam în faţa lor şi le dădeam indicaţii preţioase de genul: Mai tare! Mai repede! Mai, mai, mai …
Toţi au primit pungi cu dulciuri şi cu regret spun că o singură poză le-am făcut cu telefonul. Ar fi meritat mai multe, dar era atât de frig încât nu-mi mai simţeam mâinile, plus că BlackBerry Curve 8900 are doar 3.2 MP! 
Un lucru extrem de plăcut a fost că au venit şi m-au colindat acasă, 6 dintre ei, restul lipsind motivat. Răsuna scara blocului şi eu mă simţeam aşa mândru că-s ‘domnu lor profesor’ … Mi-au furat un pix, cică ăla e vinovatul de pune absenţe şi note mici!
P.S. Din cei 70 lei sper să nu-şi cumpere ţigări ci manuale că vine BAC’ul! Ba nu, e vacanţă, ia gata cu şcoala … să-şi cumpere ceva de mâncare, pentru că mama abia pusese sarmalele la fiert şi n-am putut să-i servesc!
P.S. 2 Când eram eu de vârsta lor şi mergeam cu colindul pe la profesori eram toată clasa, 30 de băieţi, şi începeam de cum intram în scară să cântam. Până ajungeam la etajul profesorului deschideau toţi vecinii uşile de încântare sau poate de frică!?, oricum era super!
Pe la ultimul profesor uitam şi versuri şi tot, dar ne era un cald de nu mai puteam! Tot atunci prindeam curaj şi spuneam … 4′ul ăla nu era pe merit! Pe vremea noastră era cu cinstitul nu cu “şi colinda n-o plătiţi, să fiţi gazde fericiţi” plus bomboane!
P.S. 3 Colindul nr. 3, adică piesa de rezistenţă!
Are şi munca de profesor compensaţiile ei, nu?
Da, -15% pe noiembrie si decembrie!
Aşa vă trebuie, dacă vă distraţi aşa de bine
Am fost si eu azi in Piata Civica si am vazut ca azi au bagat colinde. frumos din partea lor. mi-a placut:)