Tough love!

Astăzi este a doua zi, a doua zi de când postarea stă neterminată în Draft.

Duminică am vrut să scriu şi de data asta chiar îmi făcusem un plan de idei, ba chiar am şi descoperit, întâmplător, o melodie ce se lipea la fix de scriitura din capul meu, dar … dar după ce am scris titlul am dat Save şi am scris despre Defilarea militară de Ziua Naţională. Nu-mi pare rău, destui au zis lucruri interesante şi le mulţumesc.

După ce am terminat de pus pozele de la paradă m-am întors în Draft, dar n-am mai scris nimic pentru că am ieşit la o bere.

O bere nu poate sta departe de un shot de tequila, iar dacă după un shot nu mai bei o bere, atunci care-i farmecul? Şi iar un shot şi iar o bere şi iar şi cred că pe la 12 eram acasă!? Indiferent de oră, când am ajuns am deschis pc-ul, am încercat să fac câte ceva, dar mă durea aşa de tare gâtul că nu mă puteam concentra, aşa că m-am băgat în pat.

Cred că am răcit, deşi dezbrăcat nu-mi amintesc să fi umblat, berea, Peroni (!?), nu era nici caldă nici rece … cred că o fi de la virusul ăsta nou.

Luni dimineaţă când m-am trezit, pe la orele 14, din cauza virusului încă eram ameţit şi uşor stângaci. Am postat numerele de le vezi mai jos, frumoase numere, şi am vegetat restul zilei în faţa tv’ului!

Bun, azi i-am pus gând rău postării, aşa că uite-o:

Tough love - is an expression used when someone treats another person harshly or sternly with the intent to help them in the long run.

Eu am avut parte de aşa, dar parte nu jucărie! Rar spre foarte rar, în copilăria mea, am auzit o laudă, adică îmi place să cred că am auzit, pentru că de cele mai multe ori am primit critici constructive.

Probabil toţi părinţii îşi doresc ca ai lor copii să fie exact după chipul şi asemănarea lor sau nu nu, stai, cred că doresc să fie ceea ce nu au fost ei, dar şi-au dorit!

Cum e să stai cu un coleric în casă? Păi cei mai mulţi ar spune că devii melancolic şi introvertit, iar în cel mai bun caz flegmatic şi intermediar între introvertit şi extrovertit. De unde, ajungi tu însuţi un coleric! Coleric, dar normal, da?

Acum că-s mare văd lucrurile cu alţi ochi şi poate deşi metoda nu a fost pe placul meu, rezultatele vorbesc. Până la urmă nu asta e tot ce contează? Ce importanţă are modul în care ţi se arată un lucru, contează dacă tu ajungi la destinaţie sau nu!

Eu ce am văzut la mine, după ani de educaţie spartană, a fost că nu-s atât de sensibil precum sunt ceilalţi. Nu ştiu să interpretez lucrurile … nu ştiu să stau să analizez un lucru spus de cineva şi să inventez scenarii … “Dar poate el a vrut să zică … nu nu, m-a insultat, dar a făcut-o prin ricoşeu!” Ce prostie!

De la mine ce auzi aia e. Nu e nevoie să interpretezi, nu stau să complic lucrurile, ia-le aşa cum ţi le dau!

Îi urăsc pe cei de trăiesc în lumea lor şi cred că “vorba bună” rezolvă toate lucrurile. Vorba bună adresată cui? Celor de nu mai au nici un Dumnezeu? Celor de au fost lăsaţi să crească, de nişte părinţi inconştienţi, după cum le taie lor capul?

Ca să meargă vorba bună trebuie să vorbeşti cu un om, nu cu un animal viclean biped!

Nebunia frumoasă e că toţi cei de-s de capu’ lor cică văd lucruruile corect şi e greşit cum s-a procedat până acum … nuuuu trebuie inovaţii! Ce-i drept specia umană nu s-a descurcat excelent nişte mii de ani, nu, trebuie să schimbăm modificarea. Aşa e omul, când ceva merge bine trebuie să ne băgăm urechile ca să-l stricăm, că altfel nu ne simţim bine! O fi de la firea noastră distructivă şi deloc creatoare?

Tinerii ajung părinţi şi se transformă în  “supra grijulii”, aşa am pus eu numele bolii! Deci nu poate copilu să tragă un vânt că deja îl duc la doctor, îl ung cu alifii din alea scumpe, îl descântă, iar pe urmă îl îmbracă vara cu fes şi gheacă … doamne fereşte să răcească.

Oameni buni, copiii sunt cele mai rezistente făpturi de pe faţa pământului, asta indiferent de specie. Păi dacă nu era aşa cum ar fi perpetuat specia umană? Copiii nu s-au născut doar în spitale, nu au avut tot timpul haine şi culmea, nici nu mâncau doar chestii pisate, condimentate cu vitamine. Dacă nu îi e foame nu-i da, crede-mă că atunci când îi va fi te va anunţa zgomotos. Când va cădea nu va păţi nimic pentru că e ciudat de rezistent. Numai noi, oamenii, îi vedem fragili, la restul animalelor observaţi aşa preocupări?

Îi urăsc pe cei de vorbesc cu cei mici de parcă ar fi … mici. Eu nu pot să mă adresez unuia de 3 - 4 ani cu diminutive şi făcând pe idiotul în faţa lui, pentru că el înţelege dacă-i vorbesc şi normal. Chiar înţelege, încearcă!

Citeşte ce-ţi dau, te va surprinde: Înţelepciunea lui Isus Sirah <- click

Ascultă ce-ţi dau, te va amuza: Johnny Cash - A boy named Sue