Era odată un moşneag care a plantat o ridiche. Ridichea a crescut mare, mare, cât capul moşneagului. Într-o zi, moşneagul a vrut s-o smulgă. A tras, a tras, dar ridichea – pace bună! Nu se clintea din loc!
Aşa că moşul a chemat-o şi pe babă, să tragă şi ea cu el. Amândoi au tras, au tras, în zadar. Ridichea le făcea probleme. Deci au chemat-o şi pe nepoţică, degeaba. Apoi pe câine, pe pisică şi la urmă, pe şoarece. Abia când a tras şi şoarecele, ridichea a ieşit din pământ!
Învăţătură: şi cel mic poate fi de folos sau „buturuga mică răstoarnă carul mare”. Deci, nu-i dispreţuiţi pe cei mai mici, care par neînsemnaţi!… Nu se ştie niciodată ce ridiche uriaşă mai trebuie smulsă cu ajutorul unui… şoricel!
Mergi la vot române!
Susţin Revoluţia Bunului-Simţ (click)
ola
Eu vad o mica exagerare in poveste, dar nah, in fine, daca zici ca scapam de Base, trec cu vederea.
Scapam … putin rabdare, trebuie sa iasa si ridichea asta!
cand eram mica, ridichea uriasa era printre carticelele mele preferate
Acum preferi morcovii?
Am intrat în Explorer. Şi acum?…
Care-i combinaţia cu Blogul lui Crin ? Te-ai politizat şi tu ? PArcă acum ceva timp îl blamai ?
Scuze de off-topic
@ adc: Si nimic!
Ar trebui sa `lucreze` si-n Mozilla!
@ Moroi: Pai … de acolo vin banii saptamana asta! E vorba doar de bani si bun-simt!
kiss my ass
ridichia e BUNA!
)
sanatate…
@ achilianu, e buna cand o freci, dar eu stiam ca cea mai buna e telina. Asta nu inseamna ca ar fi conopida mai prejos!
Hi hi hi…uitasem de povestea asta …şi tare-mi plăcea