Copiii au probleme de oameni mari!

La prânz, când ajung şi eu de la şcoală acasă, erau doi copii (adolescenţi) în faţa scării, mai exact pe trepte. Unul dintre ei îmi e vecin, iar pe celălalt îl ştiu că-şi face veacu’ pe la mine pe la bloc. Ta-su e o vedetă locală … campion naţional la kaiac-canoe, iar el e un fel de sportiv, adică ştiu că se apucase de sport, dar nu s-a făcut remarcat până acum.

Puştanul de-mi e vecin mă salută politicos şi mă opreşte să mă întrebe ceva … afaceri. Nu ştiu ce era în capul celuilalt, dar se tot juca cu bricheta şi mă scotea din minţi, aşa că reacţionez:

- Ia dă mă puţin bricheta aia …

- Nu! … şi zâmbea ca un copil alintat

- Eu nu-ţi mai zic odată, dă-o!

- Hai mă da-i-o, oricum ţi-o dă înapoi, intervine vecinul pe un ton prietenos.

Mi-o dă, o bag în buzunar, mai stau 2 min în care îi explicam ălui mic că n-are el noroc să facă ce-şi doreşte şi plec!

- Bricheta, se aude din urmă, e singura pe care o am …

- De ce fumezi mă? Taică-tu ştie?

- Ce-mi pasă mie?

- Deci ştie şi nu-ţi zice nimic? … întreb eu uimit!

- Eu nu mai vorbesc cu el, suntem certaţi!

- Lasă mă certaţi … ştie sau nu? Şi cum vine asta cu ‘nu vorbeşti cu el’? De când asta? …  zic eu făcând pe adultul!

- De când a parăsit-o pe mama.

La răspunsul ăsta chiar nu mă aşteptam, adică el tot timpul zâmbea şi … nu mă aşteptam. I-am zis că-mi pare rău şi atât! Aş fi vrut să-i spun mai multe, dar nu-l cunoşteam … spre exemplu să se întoarcă la sport, pentru că acum e clar de ce a renunţat la el, nu vrea să fie ca ta-su!

Bine că nu erau şi alţii prezenţi, deşi el mi-a spus asta cu o seninătate, cum să zic … bizară, adică eram un semi-necunoscut. Cine-şi spune problemele şi secretele necunoscuţilor? Mă rog … mie mi-a schimbat toată ziua întâmplarea asta.

Ciudat e că deşi pare că nu-l afectează eu cred că nu-i aşa sau poate sunt eu mai sensibil, cert e că nu toţi taţii sunt modele demne de urmat!

P.S. Bricheta nu i-am mai dat-o că îşi distruge plămânii, dar acum regret … săracu, o fi nevoit să dea iar 2 - 3 lei să-şi ia una, adică stai, aia a lui era de la PNL, deci moca!