Cum e cu dragostea din mijloacele de transport în comun?

Peste tot aceeaşi poveste … un el ce-i zâmbeşte ei, ea ce-i zâmbeşte lui, şi după nici 10 secunde se ţin în braţe şi pleacă spre … infinit!

Care-i faza? De ce peste tot, fie în reclame, filme, clipuri muzicale, panouri publicitare, vedem povestea asta? Oare i s-a întâmplat cuiva vreodată?

Eu n-am mai fost cu troleul/metroul/autobuzul/tramvaiul de mai mult timp, adică de prin facultate, dar când mai mergeam nu am văzut pe nimeni zâmbind. Ce am văzut eu au fost oameni trişti cu pungi de 1 leu în mână, puştoaice de liceu rubensiene şi gălăgioase, bătrâni dormind pe scaune …

De ce eu n-am putut să agaţ o fata ce citea o carte stând pe scaunul din autobuz? De ce mie lumea nu mi-a făcut loc să stau lângă ea? De ce fetele frumoase sunt în mijloacele de transport în comun doar când e vorba de reclame tv?

Deci nu, eu de mâine o să merg la şcoală cu autobuzul şi voi zâmbi cuceritor tuturor tinerelor domnişoare! Cine bate pariu că deşi sunt un tânăr prezentabil toate vor arunca o privire acră? Dar nu e vina lor şi în nici un caz a mea, doar spuneam că-s prezentabil, dar de ar fi cineva bucuros că merge în înghesuială şi miros bizar? Toţi cei ce se plimbă cu autobuzele sunt acrii!

Aaaa, era să uit … în toate poveştile de ce lipseşte aurolacul din spate, dar cerşetoriul? Ei n-ar trebui să lipsească, doar fac parte din flora/fauna urbană!

Dacă vrei să te agăţ în autobuzul Mercedes-Benz cumpără-mi bilet!