1. Cine e Costică Canacheu?

Deputat PD  13 decembrie 2004 – 3 decembrie 2008 cu o fructuoasă activitate. 41 luări de cuvânt în plen, însumând 1h24m58s. E bine zic eu … adică să vorbeşti de 10 ori pe an, iar totalul la 4 ani sa fie o oră jumate, nici prea prea, nici foarte foarte.
Deputat PD-L 15 decembrie 2008 – azi  (n.r. 22 iunie). Cred că legislatura asta vrea să fie un deputat model, aşa că în doar 6 luni a fost prezent la 7 şedinţe şi a vorbit 0h12m24s. Datele sunt luate de pe site-ul Camerei Deputaţilor. Ca amanunt: la votul uninominal a intrat prin redistribuire. Norocosul!

Site-ul personal nu l-a mai folosit fix după ce a terminat-o cu alegerile, o practică obişnuită printre cei ce-s colegi de breaslă cu dânsul.

A absolvit numai Liceul Industrial Electroenergetic, lucrând apoi ca electrician. Şi-a luat Bacalaureatul la aproape 50 de ani, fiind unul dintre cei 3 deputaţi + senatori români care au doar liceul. Cu toate acestea, probabil Canacheu este un autodidact, motiv care l-a recomandat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei de apărare, asigurarea ordinii publice şi siguranţă naţională, dar şi pentru cea de membru a nu mai puţin de patru comisii parlamentare de prietenie cu alte state.

2. Ce vrea de la noi?

Costică Canacheu este cel care asediază Consiliul Europei cu mesaje în care reinventează istoria aromânilor! El face apel la sensibilitatea europenilor faţă de ceea ce el numeşte discriminarea aromânilor din România, sperând să obţină cheia pentru fondurile nerambursabile acordate minorităţilor şi un loc în parlament … că peste 4 ani poate nu are acelaşi noroc la redistribuire.

Prin acţiunile sale, Canacheu, afectează grav imaginea României şi o face invocând false argumente şi o istorie fictivă a românilor din balcani.

Acesta trimite mesaje către membrii Consiliului Europei în care arată că aromânii nu mai pot suporta tratamentul din România, iar situaţia lor este “critică“. Pentru a convinge Strasbourgul că invenţia sa – “minoritatea aromână” - în România există, el foloseşte o serie de argumente inventate şi falsuri istorice, cu substrat emoţional. După cum am mai zis, miza sunt fondurile europene nerambursabile, dar şi fondurile oferite de către statul roman la care au sperat şi cei care au pus la cale scenariul “etnia moldovenilor” (cei de peste Prut).

În iunie 2007 a trimis la Consiliul Europei (CoE) un  mesaj în care arată că din 2004 Comunitatea Aromână din România (CAR), pe care o conduce, nu a primit nici un răspuns concret de la instituţiile române cu privire la recomandarea europeană privind „limba şi cultura aromână”.  Canacheu bombardeaza practic Consiliul Europei cu mesaje si notificări, în care arată că „situaţia aromânilor din România este critică”.
Acesta încearca să folosească aniversarea a 10 ani de la adoptarea celebrei recomandări 1333/1997 a CoE privind „limba şi cultura aromână”, pentru a-şi atinge propriile interese.

Co-autor al acestei farse este doamna Maria Bara.
„Raportul individului cu limba maternă este supus unei presiuni puternice şi se ajunge la abandon acolo unde lingvistica clasifică limba sa -dialect-, iar politica lingvistică adaugă faptul că dialectele trebuie să dispară pentru a lăsa loc unei singure limbi veritabile – limba majorităţii, limba oficială”, susţine vice-preşdintele CAR Maria Bara, într-un document remis CoE.

Aceasta subliniază că „aromâna nu este un dialect al limbii române”. Mai mult, Bara susţine că prin considerarea aromânei drept dialect, România derulează din 1864 un scenariu care a dus la „şubrezirea limbii aromâne în comunităţile tradiţionale”. Eforturile intelectualilor aromâni şi români de a înfiinţa şcoli şi lupta pentru recunoaşterea drepturilor aromânilor în Imperiul Otoman, duse de un secol şi jumatate, au fost reduse de Bara la … un scenariu.

Canacheu contrazice chiar şi Academia Romana, pe care o acuză că „emite opţiuni contrare dorinţelor vorbitorilor de limbă aromână”.
Criticile continuă şi la adresa Societăţii de Cultură Macedo-Romane (SCMR) care de la înfiinţarea în 1860 „nu a avut niciodată ca obiectiv salvarea limbii aromâne”. SCMR afirmă însă clar că aromânii sunt români, ramura sudică a romanităţii orientale şi a atras recent atenţia că organizaţia lui Canacheu sacrifică adevăruri istorice unor conjuncturi politice de moment.

Iniţiativa de a apela la instituţiile europene a fost anunţată de Canacheu şi cu ocazia „Zilei Aromânilor”.
Preşedintele CAR a afirmat că la manifestările de pe 23 mai vor participa 6.000 de oameni. Au venit circa 900, ceea ce arată că invenţia sa nu se bucură de sprijin în rândul aromânilor.

Pentru a realiza norma anunţată, aromâni sau nu, elevii din Liceul Mihail Kogalniceanu au fost scoşi în stradă, în faţa Guvernului, de către directorul Belemace.
Surse din cadrul comunităţii aromâne din Constanţa susţin că fata directorului Belemace ar face parte din familia domnului Stere Samara.

Puternic finanţată de cei care se ascund după paravan, CAR a reuşit să-şi crească numărul membrilor la circa 6.000 (potrivit afirmatiilor conducerii), mulţi dintre ei atraşi de micile avantaje materiale (excursii, burse, participarea la reuniuni internaţionale etc).
Dr. Emil Ţîrcomnicu, un reputat specialist pe problemele aromânilor, susţine că: „La apropiata aderare a României la Uniunea Europeană, s-au gândit nişte vaşnici grecomani cum să spargă blocul românesc din spaţiul Sud-Est European, inventând teorii, penibile şi ridicole, prin care aromânii n-ar mai fi romani.

Şi, pentru că denumirea încetăţenită de peste un secol, de la Gustav Weigand încoace, marele romanist de origine germană, nu mai convenea, deoarece semăna în fapt prea mult cu cea de român, s-au gândit să îi numească pe aromâni – armanji. Ne întrebăm: pe rramani (fârşeroţi) cum îi numesc, rramanji!?

Nu numai atât, dar s-a apucat, cu ajutorul câtorva simpatizanţi ai noii teorii, să schimbe sensul istoric al mişcării naţionale româneşti sud-dunărene. Un bun specialist în electrotehnică ştie că, dacă schimbă polaritatea bornelor, provoacă scurtcircuit, arzând instalaţia. La fel, Costică Canacheu, înarmat cu o cârlibană, loveşte în statul român, în loc să ajute pe fraţii aromâni din Balcani şi să militeze pentru drepturile acestora. Mai rău, le subminează fundamentul existenţial, prin agitaţia sterilă pe care o provoacă. Cât timp s-a agitat în România, l-am considerat lipsit de importanţă, dar în momentul în care aduce prejudicii de imagine în afara ţării, plângându-se la instituţiile europene că este discriminat, lucrurile se schimbă. Prin funcţia pe care o ocupă în Parlamentul României poate provoca, la Comisia Europeană, ilaritate.

Este un exemplu demn de urmat, că poate se realizează în România, în viitor, un parlament din minoritari (olteni, bănăţeni, maramureşeni, moldoveni ş.a., lista trebuind să rămână deschisă pentru eventuali daci, cumani, pecenegi ş.a.), care votează în bloc, oprindu-se astfel agitaţia politică“.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!