La începutul secolului al XX-lea, apare un fenomen interesant: “obrăznicia” ţăranului. Ţăranul învaţă să aprecieze banul, pe care-l tezaurizează scoţându-l din circulaţie. În perioada de inflaţie el este puţin afectat. În schimb în perioada de inflaţie intelectualul o păţeşte şi trăieşte în mizerie. După război ţăranul primeşte cadou votul popular. Demagogii îi spun că el este un stăpân. Reacţia ţăranului: nu se mai teme de bici, are dreptul la impertinenţă, poate să-i insulte pe cei care sute de ani l-au insultat pe el. Reacţia tinerei generaţii de intelectuali: nu-l mai iubesc pe ţăran.
Final: Erasmus declară că “banul este zeul pământului“.
Oare d-asta nu simţim noi criza? Pentru că noi aceşti ţărani ne-am obişnuit să ne descurcăm şi fără bani pentru că ei oricum nu ajungeau la noi niciodată, deci nu le ducem lipsa …
Zi de poză ! Că e de băgat în colecţia de opere defintive. Adică ţi-o ciordesc. Fără ruşine.
Mordechai
poza e de pe google nu stiu de unde si cum … n-am prea inteles ce ai zis … e a ta si trebuia sa zic pe undeva?
?
Asta chiar ca-i tare (poza). Uite cine stie ca viata e trecatoare and a bitch too. Ce sa faca omul ? Haz de necaz. O bericica rece le drege pe toate.
E din vremea inundatiilor. Soldatii puneau saci cu nisip si satenii se uitau la ei de la birt. Super, nu?
Probabil isi inecau amarul. Ok fara misto acum, nu e super, e ceva de genul “tara arde si baba se piaptana” numai ca in cazul ala tara se scufunda…
Dar acum sincera sa fiu daca eram eu in locul lor si-mi ducea apa casa la vale, muci ma faceam, de oftica si disperare. Chestia e ca nu prea vad disperare pe fetele lor.
Eh, asa par ei ca-s niste barbati adevarati, romani, dar cine stie ce-i in sufletul lor. Ca nu se exteriorizeaza o fac ca sa nu para slabi, dar ei sunt niste sensibili.
))