Motto: Pruna uscată face compotul dulce!
Acum 4 – 5 ani o găină bătrână a făcut un ou, iar din ou a ieşit peştişorul de aur care avea o punguţă cu 2 bani. Găina cu chip de prună uscată şi ridată a fost colega de bancă a lui Iri cu care era tot timpul în competiţie … dar Pruna a câştigat făcând prima o fetiţă bătrână.
Ce curiozitate am … mai trăieşte sau s-a uscat bătrâna mămică-prunică?
Pare important pentru că este scris numele meu complet, chiar şi cu al II-lea prenume pe care nu mulţi îl ştiu! Aşa că ar putea fi:
1. de la Miliţie; ceea ce e foarte probabil
2. poate de la Tolontan; pentru că …
într-un moment de rătăcire, mai precis pe data de 22.12.2008 am vizitat blog-ul lui Tolontan unde era un post ceva în genul “O carte de Crăciun se întoarce!” şi spunea frumos că el da moca o carte (cadoul lui de Crăciun pentru cititorii lui) dacă îţi laşi adresa unde să o trimită, era vorba de cartea “În clasă” al lui Francois Begaudeau. Tot acolo scria că asta ar fi perioada când ar trebui să-mi ajungă acasă.
Mă voi duce la poştă mâine …
Povestea pe scurt:
Acum 2 săptămâni sau poate puţin mai mult … nişte copii (probabil) au trecut voioşi pe strada mea şi aşa voioşi cu erau au rupt 3 antene de Octavia din care una era RS + una de la un Passat. Bucuria a fost dimineţă când am văzut că au luat antena cu tot cu dracovenia aia de plastic care e lipită de plafon şi în care e un chip cu amplificator pentru radio şi telefon, în fine … ideea e că au luat-o şi gata. Văzând pocinogul am fost să văd cât costa un băţ de radio cu tot cu aia şi nu pentru că nu puteam asculta ci din simplu motiv că nu mi se părea estetic cum arată maşina fără antenă.
Surprize surprize la magazin unde am aflat că e 300 lei … imediat am zis: Dă-o în Doamne iarta-mă de antenă … dar prea târziu, mintea îmi fusese compromisă, trebuia să-mi iau o antenă.
În prostia mea am zis să butonez net-ul poate găsesc ceva mai ieftinache …şi am găsit un site unde diverşi care au maşini avariate vând piesele. Problema e că tipii nu că nu au nici o treabă cu internetu şi probabil nepoţii au postat anunţurile, ei au o problemă cu a înţelege limba română.
Băiat deştept fiind am sunat doar nu era să-i încurc cu un e-mail … şi am dat de unu căruia i-am explicat ce vreau şi el cică a înteles. Bucuros eram că o dădea cu 50 lei (fără taxe poştale). Până a trimis-o i-am tot explicat ce vreau eu, parcă prevedeam ceva.
Ce a făcut el? Păi a trimis-o, nu am primit o cutie goală, dar ce a trimis: o antenă scoasă cu forţa, iar eu ştiu asta pentru că încă mai avea urme de patent pe ea ca şi restul lucrurilor trimise. Omul a fost de bună credinţă, dar dacă nu-l ducea capul nu şi-a dat seama că trebuiau scoase cu fineţe …
Uite aşa am pierdut 75 de lei şi m-am lecuit de cumpărături pe net!
Curios sunt cum va trimite când cineva îi va cere un far … va fi anexată şi o bucată din bară?
Ăsta e un tip de vânzător român, mai sunt cei de dau ţepe … România e şi pe net!
Pe scurt am fost invitat la o cafea şi o plimbare! Unde am fost? Păi la o cafenea nu foarte departe de mine şi cu un nume dubios. Din moment ce n-am fost niciodată şi-s curios din fire am zis să intru să nu mor prost … dar până să intri … trebuie să goneşti un caine ud ori să-l sări; după să deschizi o uşă îngustă, să urci nişte trepte mai înguste făcute special pentru cei ce iubesc să urce pe munte, adică pentru oameni activi nicidecum eu. Ajuns în creerii muntelui totul era alb … canapele albe, mese albe, până şi difuzoarele din care ieşea doar muzică bizar de agitată erau albe.
M-am aruncat pe o canapea şi am comandat o cană de lapte ca să fiu în ton cu localul alb! Dar imediat firea mea rebelă a zis că trebuie să iau ceva negru … iar pe aproape era doar o ciocolată caldă (genul de se mănâncă).
Unde am stat era frumos; vedeai de sus intersecţia, la ora 10 a pornit felinarul de pe stradă şi incepuse să-mi zâmbească … motiv pentru care am regretat că nu-s cocalar şi nu mi-am luat ochelarii de soare de acasă; peste drum vedeam reclama roşie a unui “Cabaret” … adică unde se dezbracă fetele moca …
Cafeneaua plină de studenţi ce păreau anul I toti … prin zonă era o gaşcă de 4 fete ce vorbeau despre o alta ce nu era prezentă şi trăgând cu urechea am mai prins ceva legat de … benzină; pe una am atins-o din greseală pe spate!
În mijloc 3 plasme mari care faceau ca oricine ar apărea la tv să pară de 1.50 înălţime şi 120 kg.
WC inscripţionat Toilette arăta cum visez eu să am unul acasă … mic, dreptunghiular şi cum deschizi uşa în faţă un tron regal, în rest nimic special!
Ca să pot pleca mi-am luat o apă plată şi stomacul a început să-mi vorbeasca, iar eu m-am retras timid acasă!
P.S. Tipa ce ne servea era gagică! Mică şi bruneţică cu ochii mari şi purtând blugi cu talie joasă! Îmi zâmbea larg când ni se intersectau privirile, iar mie mi-a plăcut să mă las păcălit şi i-am oferit mult mai mult decât ar fi trebuit!
Off Topic: Am dat ieri 2 ex la Master unde m-am descurcat neaşteptat de bine.
La începutul secolului al XX-lea, apare un fenomen interesant: “obrăznicia” ţăranului. Ţăranul învaţă să aprecieze banul, pe care-l tezaurizează scoţându-l din circulaţie. În perioada de inflaţie el este puţin afectat. În schimb în perioada de inflaţie intelectualul o păţeşte şi trăieşte în mizerie. După război ţăranul primeşte cadou votul popular. Demagogii îi spun că el este un stăpân. Reacţia ţăranului: nu se mai teme de bici, are dreptul la impertinenţă, poate să-i insulte pe cei care sute de ani l-au insultat pe el. Reacţia tinerei generaţii de intelectuali: nu-l mai iubesc pe ţăran.
Final: Erasmus declară că “banul este zeul pământului“.
Oare d-asta nu simţim noi criza? Pentru că noi aceşti ţărani ne-am obişnuit să ne descurcăm şi fără bani pentru că ei oricum nu ajungeau la noi niciodată, deci nu le ducem lipsa …
Recent Comments